Stii cum e cand ai atat de multe lucruri de spus si in final nu ajungi sa spui nimic, deoarece uiti tot sau nu mai prezinta interes nici macar pentru tine in mai putin de cinci secunde? Am zece pagini de scris acum, renunt si raman la zece randuri.
Vreau doar sa spun ca e gresit sa ai modele de viata, e gresit sa crezi in normalitate sau in stari de bine absolut, e gresit sa vrei sa te transformi in ce vor ei sa vada, in ce iti cere societatea si e gresit sa nu iti impui sa inveti sa convietuiesti cu raul tau.
Carti de psihologie peste oameni cu multa experienta, oameni cu multa experienta peste carti de psihologie... sa-ti spuna cum sa traiesti, cum sa fie totul bine. De ce sa fie bine? Cred ca singura problema a lumii este accea ca unii gandesc in locul altora, pentru cei din urma mentionati. Nimeni nu stie in ce consta fericirea cuiva, poate cineva este fericit ascultand melodia aia deprimanta pe care am postat-o mai jos, in intuneric, acasa, iar poate altcineva este fericit fiind afara acum, la aer curat, bucurandu-se de soare.
Luati putin din ciudatul meu odata cu postarea asta, poate va molipsesc.
Sau poate, in sfarsit, o sa fie de inteles ca sunt suficient de zambitoare cat sa fiu credibila, dar realitatea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu